”Plecare fără întoarcere”, sacralitatea actului dramatic

10 Noiembrie 2014

Martiriul Sfinților Brâncoveni nu-l poți comenta.  Nu-l poți răstălmăci după bunul plac. Pentru că ei au ales moartea  întru cât n-ar fi putut trăi cu rușinea de a se lepăda de credință și de neam. Au suferit oferind o lecție despre ce înseamnă adevărata valoare. Sunt modele vii și perene, din veacul al XVIII-lea și până la sfârșitul vremii. Sunt ghidul perfect pentru cei care-și caută calea, având ca punct central credința în Hristos. Iar pentru cei care se întreabă cât valorează banii, funcțiile, ori chiar viața în raport cu veșnicia, răspunsul ni-l oferă ultimele momente din viața lui Constantin Brâncoveanu. Așa cum au rămas ele înscrise în cronici și în memoria contemporanilor.

Băcăuanii au avut ocazia de a medita pentru un ceas la conștiința sfântă a voievodului Constantin Brâncoveanu , grație unui spectacol admirabil ”Plecare fără întoarcere”, oferit de  membrii trupei ”Civic Art” la scena Teatrului de Vară ”Radu Beligan”. Într-o sală plină, s-a făcut exercițiul transfigurării artei dramatice în artă sacră. Spațiul altădată umplut de ”fanii” feluritelor formații sau cântăreți, s-a transformat în zidurile groase ale închisorii din Istanbul, acolo unde și-a petrecut ultimele zile din viață marele domn. Cei prezenți l-au văzut pe Brâncoveanu cu ochii sufletului, fiind transpuși fiecare în imaginea conducătorului (a elitei creștine), apăsată de povara responsabilităților față de semenii săi, pe care avea obligația de a-i cârmui cu înțelepciune și frică de Dumnezeu. Un om slab la trup, plecat sub crucea suferințelor asumate, dar drept și demn în fața provocărilor. Un om cutremurat de gândul morții sale și a copiilor săi, dar nu asemeni unui boier sau voievod, ci asemeni sfinților din Pateric. O provocare imensă pe care și-a asumat-o distinsul actor și regizor Marian Ciripan, și care, cu siguranță că a rodit în sufletele celor care au avut urechi de auzit. Alături, pe scenă, au (re)dat viață istoriei Cristina Moldoveanu, Corneliu Jipa și Cristi Dionise, actori care ne-au demonstrat că există și se poate face teatru creștin.

Dincolo de toate, festinul acesta duhovnicesc, din care s-au hrănit deopotrivă sufletul, mintea și inima, a fost posibil datorită unui proiect mai amplu derulat, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul , de Fundației ”Episcop Melchisedec” – filiala Bacău, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bacău, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău.