Dacă Hristos te strigă să nu-I refuzi chemarea,
Căci va veni asupra-ţi regretul şi mustrarea.
Ce rost are apelul, când preotul îndeamnă,
Veniţi, iată potirul, gustaţi, Hristos vă chiamă !
In loc să te apropii tu fugi şi te ascunzi !
Nu crezi că prin aceasta iadul va să-nfunzi ?
Tu zici : eu nu sunt vrednic să te primesc, Doamne !
Si-atunci refuzi mâncarea, deşi îţi este foame.
« Hrana, zice Domnul, este lumina Mea ,
Prin ea, vedea-vei praful ce-i în cămara ta ».
Cum poţi să cânţi cu răvnă Hristos a inviat !
Ca-i fost chemat la Cină : nimic nu ai mâncat !
La Paşti trupului da-vei din tot cei bun sub cer,
Iar sufletrul rămâne sărac, flămând, stingher !
Hristos mereu învie, nu pentru sfinţi pioşi,
Ci ca să reînvie pe răi şi păcătroşi.
Nu-i totul să fii vrednic, ci-i mult mai de folos,
Să ai în minte pururi : esti frate (soră) cu Hristos.
El moare pentru tine şi-nvie din mormânt,
In loc să-nvii cu Dânsul, tu intri în pământ.
Vino şi gustă-n taină, din Trupu-I preacurat
Si vei simţi în suflet, Hristos a înviat !
Ingeri şi sfinţi din ceruri şi noi, cu-adevarat,
Iţi vom răspunde-n grabă : Amin, a înviat !