Duminică, 23 iunie, la cincizeci de zile după Învierea Mântuitorului, Biserica serbează Pogorârea Duhului Sfânt. Prima cuvântare a Sfântului Apostol Petru, ținută la Cincizecime dezvăluie măreția lucrării Duhului Sfânt, Care aduce cu Sine miracolul vorbirii în limbi (glosalalia): „limbile odinioară amestecate la turnul Babel, se unesc acum întru cunoașterea tainică a Treimii”. În Duminica Cincizecimii, icoana Sfintei Treimi este și ea oferită credincioșilor spre contemplare și închinare, ca o oglindă divină în care oamenii citesc adevărul tainic al propriei lor existențe: viața în comuniune. La Cincizecime, Duhul Sfânt vine personal prin Hristos și în numele lui Hristos, de la Tatăl în lume și se împărtășește Bisericii și în întregime Sfinților Apostoli care erau adunați la un loc având în mijlocul lor pe Maica Domnului. Biserica este întemeiată la Cincizecime ca extindere a Trupului lui Hristos și ca o comunitate de persoane, Hristos și Duhul Său fiind implicați deodată în același act. Cei străpunși la inimă de cele ce se petrecuseră cu Apostolii care fuseseră umpluți de Duhul Sfânt și vorbeau în limbi (Fapte 2:4-6) au întrebat pe Petru și pe ceilalți Apostoli ce să facă (Fapte 2:37). Răspunzându-li-se: „Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi, în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor, și veți primi harul Duhului Sfânt”(Fapte 2:38), „ ei au primit cuvântul și s-au botezat; și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete” (Fapte 2:41). Cincizecimea, reprezintă venirea personală, ipostatică a Duhului Sfânt în lume și întemeierea Bisericii, ca formă concretă a comuniunii oamenilor cu Dumnezeu. Biserica este finalizarea acțiunii mântuitoare, începută prin Întrupare, este actul cinci al acestei opere de mântuire. Întruparea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea sunt primele patru acte ale operei mântuitoare ale lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Pogorarea Duhului Sfânt dă existență reală Bisericii, făcând început sălășluirii trupului îndumnezeit al lui Hristos în celelalte ființe umane, și prin aceasta, pune începutul Bisericii. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere de la lucrarea mântuitoare a lui Hristos în umanitatea Sa personală la extinderea acestei lucrări în celelalte ființe umane. Prin Întrupare, Răstignirea, Înviere și Înalțare, Hristos pune temelia Bisericii în trupul Său. Prin aceasta, Biserica ia ființă vitual. Fiul lui Dumnezeu nu S-a facut om pentru Sine, ci pentru că din Trupul Său s-a extins mântuirea, ca viață dumnezeiască în noi. Aceasta viață dumnezeiască, extinsă din trupul Său în credincioși, e Biserica, comuniune de viață dumnezeiască a oamenilor cu Hristos, prin Duhul Sfânt.
Pr. prof. dr. Constantin Leonte