În această Duminică, a doua după Rusalii, cu o vreme în care ploaia a alternat cu soarele, melanj atmosferic asemănător trăirilor noastre interioare, i-am cinstit pe toți Sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârșit mucenicește sau au mărturisit și apărat credința cea dreaptă, neamul și țara. Am chemat în ajutorul nostru pe toți Sfinții Cuvioși și Cuvioase care prin rugăciune, post și lacrimi s-au nevoit, luând chip îngeresc și care, prin pilda vieții lor, hrănesc duhovnicește sufletele noastre. În această duminică am cerut întărire în credință și răbdare de la toți Sfinții Martiri, care, prin sângele și pătimirile lor, au primit cununa sfințeniei. Ne-am într-armat cu rugăciunile tuturor Sfinților români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori. Ne-am întărit în lupta duhovnicească prin rugăciunile celor căzuți în amară robie sau ale celor jertfiți pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru credința străbună, Biserică și neam, din vechime și până în vremea prigoanei ateiste. De altfel, și astăzi învățăm și mărturisim dreapta credință din lumina scrierilor Sfinților, care, luptând cu arma cuvântului, au apărat Evanghelia lui Hristos și Biserica Sa. Plecăm cu smerenie genunchii noștri și ne rugăm Sfinților odrăsliți de neamul nostru care au sporit în dragostea pentru Hristos Domnul, cu fapta, cu rugăciunea și cu virtutea creștină, și pe care Milostivul Dumnezeu i-a scris în cartea veșniciei.
Șirul acestor Sfinți este însă neîntrerupt în iconomia lui Dumnezeu până la sfârșitul veacurilor și sporește neîncetat. Asemenea lor, și nouă ne este adeverit, ca fii dreptcredincioși ai Bisericii, că fiecare dintre noi, ducând viață în sfințenie, pe cât ne este cu putință, nădăjduim să avem părtășie cu Sfinții la viața și fericirea veșnică de care să ne învrednicească Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maicii, ale sfinților îngeri, ale Sfinților de neam român și ale tuturor Sfinților.